ioan silviu batariuc
mărturisire
Nu mi-e frică atât de inutilităţile cu care aş putea să-mi încarc ochii, cât de faptul că, ţinându-i deschişi, aş putea să-mi pierd inima prin ei, şi s-o privesc ca pe un obiect străin, care ţine de deşertăciunea acestei lumi.
duminică, 20 noiembrie 2011
luni, 21 februarie 2011
duminică, 20 februarie 2011
volume poezie
miercuri, 16 februarie 2011
Gânduri...
Blogurile sunt ca descoperirea Americii.
Blogurile arată elasticitatea inimii şi a minţii. Creaţia Universului continuă...
Unii sceptici ar zice că odată cu aceasta, continuă şi exploatarea si deşertificarea afectivă, terminarea resurselor interioare prin risipă. E ca rătăcirea evreilor prin pustia Egiptului vreme de 40 de ani, tmp în care puteau să facă lejer ocolul pământului.
În această căutare a sinelui prin altă parte, acest blog se vrea o oază, un popas în care să-ţi tragi răsuflarea din iureşul nebun al acestei lumi materiale si virtuale,să stai pur şi simplu şi să exclami : Doamne, dar ce frumoasă e lumea asta a Ta, dar ce frumoasă este inima asta a mea...pe care nu le-am remarcat niciodată mergând la serviciu!
În această pustietate mecanică ce ne ameninţă sufletul, vă ies în întâmpinare şi vă cad la picioare: Ce minunat e că existăm! să ne îmbrăcăm în această dragoste contra arşiţei şi să stăm la masa lui Dumnezeu, ca să nu cădem în groapa închipuirii de sine!
E un protest paşnic împotriva prostiei şi prostirii...
Blogurile arată elasticitatea inimii şi a minţii. Creaţia Universului continuă...
Unii sceptici ar zice că odată cu aceasta, continuă şi exploatarea si deşertificarea afectivă, terminarea resurselor interioare prin risipă. E ca rătăcirea evreilor prin pustia Egiptului vreme de 40 de ani, tmp în care puteau să facă lejer ocolul pământului.
În această căutare a sinelui prin altă parte, acest blog se vrea o oază, un popas în care să-ţi tragi răsuflarea din iureşul nebun al acestei lumi materiale si virtuale,să stai pur şi simplu şi să exclami : Doamne, dar ce frumoasă e lumea asta a Ta, dar ce frumoasă este inima asta a mea...pe care nu le-am remarcat niciodată mergând la serviciu!
În această pustietate mecanică ce ne ameninţă sufletul, vă ies în întâmpinare şi vă cad la picioare: Ce minunat e că existăm! să ne îmbrăcăm în această dragoste contra arşiţei şi să stăm la masa lui Dumnezeu, ca să nu cădem în groapa închipuirii de sine!
E un protest paşnic împotriva prostiei şi prostirii...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)